Bree Tanner from Eclipse

De ce crezi ca merita personajul Bree Tanner sa aiba propria carte?

Bree Tanner nu numai că merită o carte, ea merită mai mult. De ce? Simplu. Bree devine pentru Bella, în cele câteva minute de viaţă rămase, o oglindă spre viitorul ei. Pentru Bella, Bree devine o maturizare de care nu este conştientă, lăsându-se captată, într-o oarecare măsură de un final tragic, de ochii aceia roşii şi violenţi ai unei adolescente. Bree îi deschide ochii Bellei cu privire la viitor, astfel încât în “Zori de Zi”, Bella invocă sexul dpret motiv pentru care ar mai dori să mai fie umană, dar subconştientul ei încearcă să o protejeze, pentru că imaginea acelei tinere care a fost obligată să devină un “nou-născut” încă îi mai colindă nestingherită cotloanele creierului ei uman.

Bree devine astfel un model, un impas în decizia Bellei. Prin faptul că autoarea, Sthephenie Meyer, a ales să ne prezinte scurta viaţă a acestui “nou-născut”, ne-a făcut pe noi, cititorii, să devenim părtaşii morţii unui suflet chinuit. Bree suferă, inconştient, alegerea pe care o face altcineva în locul ei, dar nu încearcă decât să afişeze o perfecţiune, trădată de nelşiniştile interioare. Bree nu este un simplu prădător, o maşinărie de ucis, ea încearcă să gândească, să raţionalizeze, să se simtă superioară celorlalţi, dar dragostea ei, încercările ei se transformă în scrum o dată cu dispariţia fericirii.

Personal, cred că Bree merită “titlul” de a avea propria carte, nu doar pentru simplul fapt că fanii autoarei se simt bine când mai citesc câte ceva scris despre seria lor preferată, dar şi pentru simpul fapt că o dată citită această carte, te face să înţelegi, să pricepi că tot ce ai încercat să elucidezi din rândurile autoarei a fost în zadar, şi asta pentru simplul fapt că descrierea, tainele şi ideile autoarei nu le-ai înţeles bine. Ai încercat să te eliberezi de real, lăsându-te învăluit în misterul cărţilor, dar degeaba, realizezi stupefiat că încercările tale au eşuat lamentabil. Dar nu trebuie să te laşi doborât de descoperire, ci să ridici fruntea sus şi să laşi să se vadă că măcar tu ai încercat!

Bree motivează astfel, nu numai personajele cu care intră în contact, dar motivează şi cititorul să îşi folosească ideile, imaginaţia, creaţia la cote maxime pentru a fi în stare să înţeleagă probabilitatea unor idei neexplicate sau pentru a înţelege perfecţiunea pendulată de-a lungul timpului într-o imperfecţiune totală.