DRUM DE PRIMĂVARĂ

DRUM DE PRIMĂVARĂ  

Mereu când merg spre casă mă întâmpină colţul meu de primăvară. E frumos să priveşti spre cerul albastru plin de nori albi ca aburul, să vezi cum zboară lin spre paradisul unei noi vieţi, să vezi cum soarele îşi arată imensa faţă încă gălbuie; e palid, dar vara are să îl aducă din nou în amurgul portocaliului.

Privesc la strada părăsită şi parcă şi în urechi începe să îmi cânte uşor vânticelul sălbatic de primăvară. Îi place să se joace şi să cânte toată ziua înecat într-un zâmbet imens. Nici o dată nu întârzie, ştie mereu când mă întorc şi mă primeşte cu chicoteli de copii îngânate de melodii cântate la flaut. Îi place să mă încânte cu flautul său imens pe care îl mânuieşte cu mare măiestrie.

Florile micuţe îngrădesc strada fiind parcă mulţumite de revenirea mea. Mă aplec le ating şi toate încep a se mişca dând naştere unui nou ritual. Verdele codiţelor este atât de străveziu, iar culoarea lor te ridică şi te coboară spre locuri pline de şoapte ce zburdă neîncetat. Nu poţi să nu te opreşti şi să nu admiri rozalii muguri ai pomilor, ce îţi zâmbesc ascunşi după ramuri. Rozul lor atât de neintesificat te poartă pe aripile unei lumi atât de simple şi totuşi atât de complexe. Aripile dăruite cu atâta grijă de muguri se prefac acum într-un mare abis unde întunericul cufundă totul. Te trezeşti fermecat şi cazi din nou în farmecele lor.

Strălucirile soarelui invadează norii albi rugându-te să le urmăreşti mişcările ce par a fi raze albe căzute din haina albastră a cerului. „Raze de primăvară” îmi şopteşte vântul uimit şi el de frumuseţea acestora. Florile suspină rămânând din nou în umbra măreţiei soarelui, vântul începe a îngâna un cântecel nou din flaut pentru măreţul ritm al soarelui. Cu toţii se apleacă în faţa Gălbuiului conducător. Alaiul acestuia este vestit atât de tare de ciripitul păsărelelor încât melodia lor îţi vibrează în inima făcută cât un sâmbure, îţi arată frumuseţea lor închisă într-o notă.

Patimile lor sunt ascunse în acest ritual, iar viaţa lor de necuvântătoare este preschimbată în vieţi de regine şi regi, prinţi şi prinţese. Nimeni nu este mai presus de împăratul soare ce cucereşte în fiecare zi tot mai mult spaţiu pentru venirea măritei Veri.. Prinţesa Primăvară se va apleca în faţa majestăţii sale şi îi va ceda încă o dată locul la tron. Fericirea este atât de mare încât dansul pomilor pare a fi mai mult adusă de o rafală pornită dintr-o dată. Încă nu este timpul să vină, dar când va fi cu toţii vor amuţi de emoţie.

     Ajung lângă gardul verzuliu în ton cu primăvara. Îmi dau seama că am ajuns. Este casa mea, îmbrăcată în albul pur al îngerilor. Realizez că trebuie să mă despart de minunăţia primăverii şi să întru în casă. Durerea provocată de despărţire mă trimite într-un spaţiu în care tot ceea ce vreau este şi tot ceea ce displac este nepomenit…da, camera mea, acum pot să mă aşez şi să visez la minunata Prinţesă Primăvară şi la frumuseţile sale. Mâine prietenii mei au să mă aştepte din nou, la aceeaşi oră, pe strada mea, pe colţul meu de primăvară. Am să îi revăd şi au să mă ducă din nou în alte şi alte locuri nevizitate încă de conştientul omului. Am să zbor pe cerul albastru şi am să chicotesc iarăşi cu mugurii rozi, am să cânt cu păsărelele şi am să citesc florilor o poveste.